La Adunare

„Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Cristos, – potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, … a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă…”

Ziua Domnului cea sfântă este zi sărbătorească
De-adunare-n rugăciune şi-nchinare creştinească
Ne-ntâlnim cu Salvatorul, cu Isus cel Preaiubit:
Căpetenia Oştirii printre noi a poposit!

Dar ce trist e câteodată să te uiti la adunare
Şi să vezi cât de lumească e-n vorbire şi-n purtare.
Îngerii-şi acopăr fa a lângă tronul magistral,
Iar creştinii vin la slujbă ca la teatrul national.

Altădată credincioşii când veneau la-nchinăciune,
(Prin păduri şi catacombe aveau loc de rugăciune),
Se cutremura pământul când aceştia se rugau,
Îngerii din ceruri parcă printre ei se coborau.

Azi? Venim, dar nu se vede setea noastră după apă,
Ca şi cerbul la izvoare, când grăbeşte şi se-adapă.
Unii stau în adunare, dar cu gândul sunt plecati;
Sunt aici, dar gândul lor e-n farfuria cu cârnați.

Unii nu vin de căldură, alții că le e prea rece,
Unii că-i prea multă lume, alții că-s numa vreo zece.
Iar surorile-n dileme, şi cu ciorba dată-n foc,
Tot încearcă, ce să-mbrace, şi-atunci nu mai vin deloc.

Unii vin să mai audă, ce e nou, ce se mai spune?
(De inflație adică, nicidecum de rugăciune).
Alții vin doar să vorbească, cu non-stopul dacă pot.
Ştiu ei că acasă, gata, nici o vorbă nu mai scot.

Unii vin fiindcă le place, alții vin că n-au ce face,
Unii vin c-aşa se face, alții vin să-i laşi în pace.
Unii vin să trăncănească, limba nu le-o poți lega
Alții vin să se-ntâlnească, parcă vin la cafenea.

Unde este adunarea sfinților de altădată,
Când aici era oştirea sfinților încolonată?
Unde este adunarea sfintilor întâi născuți?
Care s-au desprins de lume şi cu Duhul sunt umpluți?

Unii, cu un spirit critic, doar zâmbesc pe sub mustață,
„Iarăşi n-au cântat pe note frații ce s-au dus în față!”
Alții iritați se uită, dacă-i ştie cineva
Că precis de ei păstorul a vorbit când predica.

Unii n-au loc să se-arate, şi-atunci stau mai la o parte,
Altele să-i vadă lumea, nici nu ştiu ce să mai poarte.
Uite, din „podoabe sfinte” şi „evlavii” ce-a rămas,
Nu e mult şi-o să apară şi veriga pusă-n nas.

Că de rochii cu duiumul, şifonierele sunt pline,
Şi acum la pas cu moda, cine se mai poate tine?
Domnişoarele gătite în rochite „Leslie Fei”…
Dar să nu le ceri să-i spună cumva Psalmul Douăş’trei.

Pălării de „Lord and Taylor”, şi din cele coțofane,
Pe deasupra cu pampoane, cu cireşi şi cu banane;
În taioarele Cassini, moda „guler şifonat”,
Neam de neamul nostru, frate, nimeni nu s-a mai rugat.

Unii vin fiindcă le place, alții vin că n-au ce face,
Unii vin că-aşa se face, alții vin să-i laşi în pace.
Şi văzându-ne-mpreună, Domnu-ntreabă cam aşa:
„Pentru Mine-n adunare, oare vine cineva?”

Anunțuri

Un gând despre „La Adunare

  1. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (20.04.2013) | Romania Evanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s