9 gânduri despre „192. Porumbel din ștejari îndepărtați”
Mulțumim pentru meditații. Mulți frați și surori se hrănesc cu ele. Vă propun ca pentru 2015 să le adunați pe toate într-o carte electronică de Meditații. Multă ispirație! Nelu Aliman, Arad, RO
Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,…..Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost,… – Psalmul 144.
Dumnezeu să vă binecuvâteze frate drag!
Ștefan, Oradea.
PORUMBEL… – Traian DORZ.
…din stejarii depărtaţi, fără soţ şi frate,
singur-singurel străbaţi zări îndepărtate,
arse şi pustii şi moarte zări îndepărtate.
Glas străin te prigoneşte, uli viclean te-alungă,
iar din urmă dorul creşte, calea-i tot mai lungă,
zarea arde, dorul creşte, calea-i tot mai lungă.
Arzi de sete-n gol de stepe, pieptu-i vâlvătaie
şi-nnoptarea grea începe aripa să-ţi taie,
înnoptarea morţii-ncepe aripa să-ţi taie.
Nicăieri nu-i nici o frunză, nici o creangă verde,
nici un suflet să pătrunză dorul ce te pierde,
cât de mare şi fierbinte-i dorul ce te pierde.
Unde-i albul suflet oare, care te-nţelege,
unde-i mâna iubitoare, rănile să-ţi lege,
mâna albă, mâna moale rănile să-ţi lege?
Cazi… dar sufletul tău suie zâmbet alb spre soare,
către Ţara unde nu e dor şi depărtare,
unde nu e despărţire, dor şi depărtare…
Unde te aşteaptă-n cale veci de slăvi senine,
Ţara dorurilor tale, porumbel străine,
Dorul dorurilor tale, porumbel străine…
Miere și migdale 
Mulțumim pentru meditații. Mulți frați și surori se hrănesc cu ele. Vă propun ca pentru 2015 să le adunați pe toate într-o carte electronică de Meditații. Multă ispirație! Nelu Aliman, Arad, RO
Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,…..Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost,… – Psalmul 144.
Dumnezeu să vă binecuvâteze frate drag!
Ștefan, Oradea.
PORUMBEL… – Traian DORZ.
…din stejarii depărtaţi, fără soţ şi frate,
singur-singurel străbaţi zări îndepărtate,
arse şi pustii şi moarte zări îndepărtate.
Glas străin te prigoneşte, uli viclean te-alungă,
iar din urmă dorul creşte, calea-i tot mai lungă,
zarea arde, dorul creşte, calea-i tot mai lungă.
Arzi de sete-n gol de stepe, pieptu-i vâlvătaie
şi-nnoptarea grea începe aripa să-ţi taie,
înnoptarea morţii-ncepe aripa să-ţi taie.
Nicăieri nu-i nici o frunză, nici o creangă verde,
nici un suflet să pătrunză dorul ce te pierde,
cât de mare şi fierbinte-i dorul ce te pierde.
Unde-i albul suflet oare, care te-nţelege,
unde-i mâna iubitoare, rănile să-ţi lege,
mâna albă, mâna moale rănile să-ţi lege?
Cazi… dar sufletul tău suie zâmbet alb spre soare,
către Ţara unde nu e dor şi depărtare,
unde nu e despărţire, dor şi depărtare…
Unde te aşteaptă-n cale veci de slăvi senine,
Ţara dorurilor tale, porumbel străine,
Dorul dorurilor tale, porumbel străine…
Pace şi Sănătate,
Arad.
Imi place mult imaginea si poezia lui Traian Dorz.
De 5 luni nici o postare. S-a intamplat ceva?
Asteptam de la Valentin.
Reblogged this on ANA TATAR ANDRAS.
Pingback: Porumbel din stejarii îndepărtați – Blog Creștin Ardelean Viorel
Pingback: 192. Porumbel din ștejari îndepărtați – Blog Creștin Ardelean Viorel