Publicitate
47. Suprastructura lui Marx
Răspunde
Ce bun a fost cu mine Domnul, că nu ştiu cum să-I mulţumesc,
Cum L-aş primi să ştiu că vine, să-mi fie oaspete ceresc.
Şi-n jocul straniu de lumină, al flăcărilor din cuptor,
Pe gene-mi cade toropeala, şi adormii aşa de uşor…
Deodată o bătaie-n poartă… tresar… e cineva pe drum!
Mă uit la oră: E târzie! Numai tâlharii umblă-acum!
Răsună iarăşi o bătaie, şi încă alte două-trei.
Și strig atunci: „Cine-i acolo? E cam târziu acum, ce vrei?”
Şi glasul de-afară-mi spune: „Vin dintr-un loc îndepărtat;
Umblat-am cale lungă astăzi; sunt obosit şi Continuă lectura