Zece creştini mititei

Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,
Unul nu ţinea cu ei, şi-au rămas doar nouă!

Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.

Opt creştini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.

Şapte creştini erau “buni”, însă unul trase
Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.

Şase credincioşi “de rang”, nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, şi-au rămas doar cinci.

Cinci creştini “evlavioşi” se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.

Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.

Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi
Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.

Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul.

…Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,
A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.

Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat roua.
Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.

Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,
Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie…

Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti,
Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.

Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,
Ori eşti cu echipa rea…, cea cu demolarea.

Anunțuri

Când am cântat

Când am cântat cu inima uşoară,
Fără de griji un cântec alintat,
Mi se părea că îngerii coboară
În ritmul veseliei de chitară …
Ştiu însă azi că-atuncea n-am cântat!

Dar când am fost cu inima mâhnită,
Sub cruce apăsat şi-mpovărat,
N-a fost nici melodie strălucită,
Nici vers de poezie iscusită…
Dar ştiu acum că-atuncea am cântat!

Când am cântat ca să se-audă bine,
Cu sunet sigur, bine intonat,
Să nu mai cânte nimenea ca mine,
Şi să fiu lăudat de orişicine…
Oricum aş fi cântat, n-a fost cântat!

Dar când am fost cu inima zdrobită
Şi către Domnul bun am suspinat,
Rugându-L să mă scoată din Continuă lectura